blogpicioru'

putoare

2007-08-24T11:19:00.000+03:00

Multi stiu ca parfumurile s-au dezvoltat foarte tare prin Francia pe vremea ludovicilor pentru a acoperi duhoarea si putorile emanate de corpurile nespalate si imbacsite ale sitizanilor frantzuji de la acea vreme. Nu ca altundeva in Oiropa ar fi fost mai altfel... da' macar francii au gasit solutia, cunoscuta astazi sub numele generic de "dush arab". Partea cea mai nasoala este ca astazi, francofonii din noi, cel putin micii parizieni utilizatori de RATB, si-au pierdut si instinctul primar de acoperire a rahatului cu tzarana, emanand odoruri veshnic mirosibile in mijloacele de transport bucurestene.

Blogpicioru' sprijina initiativa Subiectiv !

unii shtie...altzii doar se face....

2007-07-22T20:11:00.000+03:00

mi-e lene. Greu. De mai bine de o luna shomez mental cu gandu' la cai verzi pe peretzi. Cald. Sau cum zicea conu' Iancu...caldura mare, mon cher....oricum, azi m-am hotarat sa imi bag picioru'n ea de lene. Si? si atat!....partea mishto e ca am gasit un blog dragutz si nu ma abtzin sa nu dau linku'. O tipesa care isi baga si dansa piciorushele extrem de elegant si finutz...nu pare pursange dar are clasa...plus ca iti induce o duritate de otzel calit cu fortza de nush' cate mii ori de un rabdadtor meshter japonez barbos shi tacut, ascet, singurul care mai pastreaza meshteshugul otzelului de sabie yoshitomo. Evident aberez. Da' am impresia ca demoazela le are. Da un oki, vezi si tu si poate dup'aia imi spui shi mie ce crezi...aaaa....chiar daca prima pagina pare subtzirica, cauta prin articole......spor...http://contrabanda.wordpress.com/

iobagi vechi si noi

2007-06-09T19:45:00.000+03:00

Am fost ieri invitat la o prezentare a noilor produse de pe piata asigurarilor - pensiile private. Tinand cont ca ma incadrez in targetul companiilor de asigurari si ca statul ma obliga din septembrie sa cotizez cu 2% din salariul brut la un fond privat de pensii, subiectul ma interesa, asa ca am decis sa merg....inca nu stiu daca a fost o decizie inteleapta sau nu. Intalnirea a avut loc la un luxos hotel, iar publicul prezent depasea mia. Directorul minunatei companii de asigurari a venit in fata salii pentru a expune maretia institutiei pe care o conduce. Intzolit de cateva mii de coco si totusi aratand ca un idiot, cu o postura tembela si o atitudine de superioritate fatzisha a inceput sa latre o poezie invatata pe de rost emanand periodic mici spumitze in colturile gurii. M-a convins! Institutia pe care o conduce este una care se respecta. Ambalajul produsului este de cea mai buna calitate...de cateva mii de coco...dar, ca la orice rahat impachetat frumos, miezul pute. Am aflat in sfarsit secretul succesului marilor companii straine cu directori romani. De fapt a romanilor extraordinari, adevarate mandrii ale neamului, care au ajuns directori de mari companii multinationale: se ia un student mediocru, eventual chiar prost dar slugarnic, lingau si fara scrupule, daca se poate de familie buna, se duce in state, se shterge la capatzana ( a se citi creier), se mastereaza si MBA-za pe nashpa, se intzoleste in haine de mare firma si se aduce inapoi, fiind urgent infipt in primul scaun din "branch"-ul romanesc al companiei, cu conditia de a asculta orbeste, ca un catzelush drogat cu prenandez, de stapanii lui. Pentru a ramane acolo nu trebuie decat sa fie in continuare un limbric, un parazit care nu are probleme in a-si vinde inclusiv mama si deci cu atat mai mult poporul, contribuind astfel la cresterea cifrei de afaceri a marii companii multinationale in numele careia prezinta salvarea viitorilor pensionari ai tarii prin diversele programe de asigurari pe care cu generozitate le ofera....Vreau sa ii multumesc stimabilului domn. M-a convins sa nu cotizez vreodata la un fond privat de pensii mai mult decat ma obliga legile statului si sa nu cotizez in nici un caz la respectabila companie pe care o conduce...A! mai era ceva - stimabilul imi promitea, nu numai mie evident, ci tuturor celor prezenti, ca daca ii aduc o lista cu datele personale ale vreo 40 de oameni pentru ca ei sa ii bombardeze cu tot soiul de oferte si sa ii vaneze pentru a le smulge cei 2%, voi fi recompensat regeste..firma imi da 100 de lei! Va dati seama???!!! Oaaaauuuu!!! 100 de lei!!!!...si nu numai atat. Daca "ma inrolez" (asta era chiar formularea lor) in gasca lor de vanzatori, voi primi un procent de 8% pe luna din suma cu care cotizeaza lunar fraierul pe care l-am pacalit, la fiecare vanzare pe care o fac. Suna frumos nu???? Va vand un pont, da' tre' sa ma verificati cu calculatoru' : sa zicem ca treci peste orice principii morale si il fraieresti pe unul care are salariul de 20.000.000. El cotizeaza lunar 400.000 (lei vechi :) ). Deci tu iei 8% din 400.000, adica 32.000 sau 3,2 lei noi. Mai suna atat de bine???? Sigur ca suna bine!!! Pentru stimabilul domn. Cum altfel sa isi mentina standardele de viata cu care a fost obisnuit??? Asa ca mi se pare normal si chiar de bun simt efortul de a se prezenta in fata a vreo mie de oameni simplii, nu dumnezei ca el, carora nu s-a abtinut sa le arate prin atitudine si limbaj dispretul profund cu care isi facea pomana...cam ca boierii si grofii feudali fata de iobagii legati de glie....ca orice parazit trebuia sa faca un minim de efort pentru a se agatza de intestinul celor de pe urma carora traieste....bagpicioru'!!!

a murit Iancu Jianu....

2007-06-09T00:48:00.000+03:00

Sunt trist....un mare OM a plecat...Adrian Pintea a trecut dincolo....sper ca a gasit o lume curata si luminoasa....nu vreau si nici nu o sa pot sa il uit...am crescut cu eroii carora le-a dat viata pe ecran...acum a lasat loc altora sa o faca...prea repede....sper ca a gasit o lume curata si luminoasa....

statu'n palme doare'n cot

2007-06-07T10:58:00.000+03:00

Acu’ vreo cateva zile, privind circul macabru al politicii de mahala din frumoasa noastra tarisoara, mi-a venit in cap titlul asta dement, adaptare dupa personajul fantastic din povestile romanesti “ Statu’- palma- barba- cot”. Respectivu’ personaj era, din cate imi aduc aminte din putinele basme lecturate obligatoriu in clasele primare, un omulet suparat, suferind de nanism hipofizar, care avea proprietatea de a avea toane, ajutand eroul sau eroii doar daca avea chef muschiu’ lui sau daca il momea cineva cu ceva bun. Nu tin minte sa fi fost un personaj bun sau rau in sensurile exclusiviste ale cuvintelor, insa avea ceva puteri mosu’ si era var bun cu „Buricu’ pamantului”.
Acum, tinand cont ca basmele populare pleaca de la un sambure de adevar (chiar daca acesta exista doar in imaginatia autorului popular anonim), iar istoria se repeta, constat zilnic privind, citind si ascultand stirile politice, cu voma pregatita de revarsare, ca in zilele noastre toashu’ Statu’ este tot un fel de pitic nervos care te ajuta doar daca vrea mushchiu’ lui sau daca il fentezi cumva, il doare’n cot constant de cetateanu’ cotizant, basca faptul ca e var bun cu „Guzganu’ rozaliu” care e tot un fel de „Buricu’ pamantului” al zilelor noastre. In rest, moshu’ are ceva puteri, insa nu pot sa spun daca este un personaj bun sau rau in sensul exclusivist al cuvintelor….bagpicioru’!

(a)mestecate

2007-06-05T14:27:00.000+03:00

Mi-e greva. Bag picioru! M-am saturat! Nu cred ca exista ziar care sa nu fi scris macar un articol despre profa’ criminala si victima ei zburatoare. Nu cred ca exista tembeliziune care sa nu fi dat macar o stire despre bietul amorezat sinucigas si vrajitoarea cea blonda care a mancat pe paine sufletul din el. AJUNGEEEEE!!!! Lasati fratilor tarana sa-i fie usoara! Lasati fratilor vii sa traiasca! Povestea asta a declansat o isterie de masa, mai ales in randul babelor si a mamelor de baieti cu varste plecand de la 7 ani. Ma ingrozesc teribil cand aud blajinele batranele din fata blocului povestind cu lux de amanunte cum a zburat, cu bolta, de la nu stiu ce etaj tanarul mort din dragoste. E teribil sa auzi, din partea unor oameni altminteri respectabili, propuneri de interzicere a profesorilor tineri in scoli pe motiv ca elevii/ elevele se indragostesc de ei. Pai e normal capsomanilor! Care fata de 16 anisori nu a suspinat la trecerea prin fata ei a tanarului prof de sport cu pantalonii de trening mulati pe fese si care elev de clasa a 11-a nu a ramas salivand si uitandu-se ca un tamp la profa de nus’ce limba, evident proaspata absolventa de limbi? Asta e mersul lucrurilor. Calmati-va si traiti-va viata, oameni buni si rai. Iar simpaticii de pe la televiziuni si ziare (la radio n-am auzit. Bravo radio!) ar face bine sa se hotarasca ce fac : ori nu mai manaca rahat, ori sa o faca pe bune!

Tot din ciclul (com)presa am aflat ca Andreea Raicu este cea mai zgarcioaba vedeta. De ce? Pen’ ca un ziarist, probabil traumatizat in copilarie, a gasit de cuviinta sa categoriseasca vedetele dupa sumele pe care acestea le dau la cersetori. Imbecil, nu? Astfel am aflat ca Andreea Raicu da cel mai putin. Daca aflam ca nu dadea deloc o pupam dulce….asa doar o felicit si o incurajez sa descurajeze acest tip de practici, respectiv sa nu se mai sensibilizeze la toate prostiile si sa lase actele de caritate in seama tizei sale cu coronita de zana. Si ii recomand inchirierea / downloadarea de pe net a filmului „Filantropica”. Bagpicioru’!

Ieri s-a dat alarma la metrou. Bomba. Stirile zic ca n-a fost. Eu zic ca si daca ar fi fost tot nu ne ziceau. Ma intreb ce-o sa fie daca o sa fie….si asa ma intorc la o anecdota tembela primita pe mail - scrisoarea unui terorist arab:
„Salutam cu rezbect, jefu.
Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns, dragutz fara broblem control la aerobort.Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar.
Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine.Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel, noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur. Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania, deci ingercat plan bomba cu bum-bum...!
Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet.Urmarit emiziune explozia camion. Urmarit emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine.Astia romani are tupeu nu gluma !Trebuie recrutati, jefu !Bomba cu azotat mare efect aveam...

Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman.Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei...

Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter.Aicia la Romania, mult cretin! Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica !

Jefu, ma indorg acasa! Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba noastra”

slana, brisca si iuteala de mana

2007-06-04T12:17:00.000+03:00

Am vazut zilele trecute scris mare cu spray-ul pe un bloc “T-i se fura Bucurestiul”. Probabil cel ce a scris e adeptul modificarilor perpetue din gramatica limbii romane. ..ciudat, dar textul mi-a smuls un zambet. Cam fortat, insa zambet. I-a adus aminte ardeleanului din mine de un banc cu ardeleni : Ion ciobanul catre ciobanul Gheorghe “Ma Gheo, no vezi ca tz-o furat caniele slana”…pauza 10 minute, dupa care Gheorghe raspunde “No daca’i prost! Cu ce’o taie, ma, ca brishca’i la minie!”... cam la fel am reactionat si eu….la inceput, dupa care am inteles ca sarmanii scriitori pe pereti sufera de sindromul membrului amputat. Chestia asta e foarte interesanta – in multe cazuri, celor care li se amputeaza o mana sau un picior sustin mult timp dupa operatie ca inca mai simt mancarimi, dureri sau senzatii tactile in varful degetelor acelor membre care de fapt nu mai exista…..sarmanii scriitori pe pereti…cum sa ti se fure ceva ce nu ai?.....”ca Bucurestiul n-a fost al vostru, nici al nostru si nici al urmasilor urmasilor nostrii…”. Dar al cui? …pai, e simplu. Al celor care il fura!

milioaneeeeee...de copii pe strada....milioaneeee..

2007-06-01T11:04:00.000+03:00

Si astazi este o zi. Scuze, o Zi (cu Z mare de tipar). E ziua copilului si incerc sa ma lamuresc daca asta are o conotatie pozitiva, negativa sau pur si simplu e o chestie neutra. Nu stiu. Totusi, parca e scarbos ca de ziua copilului sa fie postate afise pe care scrie „Copiii strazii nu s-au nascut pe strada. E responsabilitatea ta sa nu ramana acolo”. Din ciclul „casa de copii nu e acasa”, „eu nu bat covoarele pentru ca le doare”, „copiii fac ceea ce vad”, mesajele legate de educatia, protectia sociala si drepturile copiilor sunt prezente pe peretii, televizoarele, revistele, radiourile si creierele noastre exclusiv in abordari agresive, violente, dure, terorizante. E asta singurul mod in care „prinde” un mesaj care vrea sa promoveze comportamente pozitive fata de copii? Am ajuns un neam de maimutoi la care nu merge decat cu socuri elecrice? Ajungem sa ne credem atat de indiferenti si inerti incat consideram ca singurul mod in care mesajele mai percuteaza in mintea si sufletele noastre este torturarea sistematica a emotiilor? Pentru ca numai asa se explica initiativele agentiilor de publicitate si implicit a initiatoriilor de campanii care accepta ca zile precum cea de azi, care ar trebui sa fie frumoase si luminoase pentru copiii nostrii dar si pentru copiii din noi, sa fie murdarite cu „campanii de constientizare” si „initiative civice” care lovesc dur in sufletul oamenilor de toate varstele, copii mai mari sau mai mici.
Educatia nu se face doar la copii, ci si la adulti, iar in acest sens toate campaniile si mesajele negative, agresive, violente, dure, fac o educatie adultilor in defavoarea normalitatii. De ce? Simplu. Pentru ca ii invata sa astepte doar acest tip de mesaj, le creeaza prin repetare un nivel de rezistenta ridicat la problema expusa si implicit un nivel scazut de raspuns si induce, incet dar sigur, senzatia perpetua de nesiguranta, neincredere, dispret pentru o societatea perversa si exhibitionista, care are atatea probleme si le expune in fundu’ gol oriunde are ocazia. Bagpicioru’!

Nu am reusit sa ma lamuresc ce fel de conotatie mai are zilele astea ziua de azi…pentru mine ramane o zi plina de soare in care sunt fericit ca inca mai simt si inca mai pot sa ma bucur ca atunci cand eram copil. La multi ani!

ziua mondiala fara

2007-05-31T16:11:00.000+03:00

Azi, 31 mai, este Ziua Mondiala Fara Tutun. Ce placere….adica ce e aia? Deja am inceput sa ma sictiresc de zile mondiale fara, impotriva, de lupta si alte formulari agresiv/negative. Nu putem avea Ziua mondiala pentru, de sprijinire, de incurajare, de promovare….? Si care e faza cu tutunu? Adica brusc si dintr-o data a devenit cel mai mare dusman al omului si al animalelor domestice? De alcool nu zice nimeni pis (cu i din i). Frateeeee….suntem pe primele locuri la consumul de alcool pe cap de vita furajera si nu misca nimeni un paharel, ca sa ma exprim in ton cu fostu’interimar, respectiv actualu’ el comandante…parerea mea… hac (cu i din a)…..bagpicioru’!

Propun infiintarea ZILEI MULTINATIONALE SI UNIVERSALE, DE RIT MEGANOU SI FANTEZIST, PENTRU SPRIJINIREA SI INCURAJAREA FEMEILOR GRAVIDE SA NU MAI PUNA GURA PE ALCOOL CA SA NU NASCA MONSTRII CARE INVENTEAZA ZILE NATIONALE, INTERNATIONALE SI MONDIALE TAMPITE.

Cat despre ziua de azi….ies pe balcon sa aprind un cui in cinstea ei.

un doi si restu' zero

2007-05-30T10:14:00.000+03:00

Azi mi-am adus aminte de un banc prost, dar suspect de adevarat, care circula inca de pe vremea prearapid impuscatului. Anecdota prezenta o scena de dupa repauzarea unui cetatean care, ajuns in iad primeste un tur al statiunii. I se prezinta cazanul in care fierbeau americanii, pazit de un dracusor luptator de wrestling care nu ii lasa sa iasa afara, cazanul in care fierbeau japonezii pazit de un dracusor ninja care le infigea stelute in posterior celor care doreau sa evadeze, cazanul englezilor unde un dracusor garda regala cu caciula ii ameninta cu baioneta pe doritorii de fuga si in final cazanul romanilor, nepazit de nimeni. Intrebarea fireasca a cetateanului a fost “pai si la astia de ce nu e paza?” la care raspunsul a venit prompt “sunt cei mai disciplinati: cum incearca unul sa fuga, ceilalti il prind de picioare si il trag inapoi”.

La fel si cu eurovisionu’ lu’ Moga, iar mai nou cu Cristi Mungiu. Cum incearca unul sa faca ceva, ceilalti ii dau la gioale cu bata de baseball. Sau de oina, ca sa ramanem in spatiul ciobanului subtirel (la minte) , dar tras printr-un inel. Nu stii despre ce vorbesc? Pai momentan detinatorul Palm d’Or este pus sub acuzatie de plagiat de un nene care a scris in 2005 un scenariu in care vorbea tot despre avorturile din perioada comunista. Subiecte triste, oameni tristi si incrancenati. Partea cea mai grotesca din tot circul asta idiot este ca insusi acuzatorul spune ca nu a vazut inca filmul “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, dar e sigur ca e un plagiat, pentru ca regizorul s-ar fi aflat prin 2006 in juriul unui concurs de scenarii care l-a premiat pe acuzator pentru respectivul scenariu cu avorturi. Pai cat de imbecil sa fie Mungiu sa dea cuiva un premiu pentru un scenariu, iar apoi sa il copieze si sa mearga cu el la Cannes?...dar oricum, nu asta era puctul pe care vroiam sa il ating ci rautatea genetica a unui popor sadic. Caci numai sadic poate fi un popor care stie ca isi tradeaza/ vinde/ ingroapa/ injoseste valorile si mai face si glume pe seama asta…..Bagpicioru’!

una calda, doo reci

2007-05-29T11:55:00.000+03:00

Si incep invers.
Rece, de iti ingheata picioarele cand iti vine sa ti le bagi – ma mananca sa citesc ziarele de azi si ce gasesc?
Saptamana financiara ma informeaza ca sunt un biet tzoparlan, in marea masa a tzoparlanilor mioritici, care, biet imbecil, ma bucuram la gandul ca primesc civilizat remuneratia muncii mele pe card.
Cunoscutul ziar de informare/educare financiara zice asa „Romania este una dintre putinele tari unde bancarizarea populatiei a inceput obligatoriu si pare sa continue pe acelasi model. La mijlocul anilor ’90, bancile au lansat cardurile, un produs care a devenit coloana vertebrala a relatiei dintre banca si client. …..Pe langa taxa de emitere, clientii platesc comisioane pentru retragerea de numerar, operatiunea la care populatia apeleaza cel mai frecvent……Ultima tendinta in domeniul bancar este de a forta clientii care au primit carduri de salarii sa cumpere si conturi curente….. Marea inventie a bancilor a fost comisionul de mentenanta, o taxa perceputa lunar pentru ca acest cont sa functioneze. …. avand in vedere ca toti detinatorii de carduri de debit au devenit titulari de conturi curente, acestia au primit dintr-o data o nota de plata mai mare. In prezent, contul curent costa pe an in jur de 20 lei pe fiecare client, in timp ce cardul de debit are un cost de intretinere de numai 7 lei.” Am incheiat citatu’. Si am inceput sa imi amintesc ca la un moment dat am vrut sa imi deschid un card de credit, la o banca respectabila, nu spui care. Mi-a fost prezentata oferta si mi s-a recomadat sa solicit eliberarea cardului inainte de verificarea actelor pentru credit, din motive de rapiditate. Ca o oaie seaca, am facut ce m-a sfatuit consilierul financiar din banca respectabila, iar nu spui care. M-am trezit dupa vreo saptamana cu un card de debit, cu un cont curent aferent si cu refuzul pentru linia de credit. Am zis, whattafak, las’ ca o fi bun odata si odata un card la o banca respectabila, nu spui care….nu l-am folosit niciodata, insa in fiecare luna primeam o fitzuica in care ma anunta ca nu am nici un leu chior pe respectivul card. Dupa vreo jumatate de an si ceva am primit o instiintare, cum ca am o datorie, destul de consistenta, pen’ ca nu am platit comisioanele de administrare. Administrare de ce? Ca nu am facut nici o operatiune….cardul rugineste intr-un sertar…dar se pare ca domnii si domnitele berediste administreaza de zor…bravo! Macar cineva munceste in tara asta! Bagpicioru’!

Nu ma satur si cu un masochism greu de imaginat deschid Curentul….si se face un curent….si aici tot povesti despre carduri, da’ de data asta carduri jmekere de transport in comun, carduri pentru care tre’ sa oferi institutiei emitente tot felu’ de date cu caratecter personal, da’ care se incapataneaza sa faca greva si sa nu functioneze : „Proiectul de introducere a sistemului unic de taxare a costat 12 milioane de euro si pana acum s-a demonstrat ca este o pierdere exagerat de mare de timp, nervi si de hartie. Da, hartie, desi se vorbeste de avantajele cardului fata de vechile bilete si abonamente din acest punct de vedere. Dupa cum spuneam, validatoarele nu functioneaza decat in proportie de 2% si desi ai abonament valabil esti obligat sa il validezi "la fiecare urcare in vehicul", asa cum anunta mijloacele de informare amplasate in interiorul acestora…… Prin conditiile pe care RATB le pune la vanzarea unui card de calatorie, practic obliga cumparatorul la divulgarea de date cu caracter privat, ceea ce este ilegal. in opinia unor beneficiari, nu exista nicio justificare pentru folosirea datelor personale, pentru orice fel de statistici ar dori RATB sa faca. Orice card poate avea un cod de identificare ce ar putea fi suficient pentru monitorizarea transportului in comun si de aceea acesta nu trebuie asociat cu cineva anume, pentru a putea fi folosit pentru statisticile RATB.”….ehhh…zicea un tigan batran la televizor odata „nu e prost al’ de cere, e fraier al’ de plateste!”….si ma gandesc (un sport la care nu detin recorduri exceptionale, dar pe care il fac din obisnuinta si cu regularitate) la o alta stire auzita de dimineata la radio – conducerea aceleiasi institutii a gasit ca e absurd sa investeasca in modernizarea mijloacelor de transport in comun cu aer conditionat, pe motiv ca acest aer, atat de scump, se pierde odata cu deschiderea usilor, pen’ ca sunt prea multe statii, dar si pentru ca sunt prea multi calatori care il respira. Pe bune, fara shto, astea erau motivele….Si sa nu iti bagi picioru’???

Si acum una calda, in care picioru’ se baga duios, in semn de „sincere felicitari”:
„Articolul din New York Times: Cristian Mungiu a readus cinematografia romaneasca in atentia presei internationale. Filmul lui Mungiu, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", dar si pelicula regizata de Cristian Nemescu, California Dreamin', au tinut prima pagina a mai multor ziare si site-uri de stiri importante.
Concluzia o trage ziarul New York Times: "The message from the Cannes Film Festival juries was clear: Romania rules." Adevarul…adevarul e ca se poate….

calea monstrilor

2007-05-28T14:54:00.000+03:00

Acum ceva vreme am incercat o plimbare de relaxare pe Calea Mosilor. Ciripelele pasareau duios,undeva in inaltul cerului, cautand probabil o masina pe care sa o "tuneze" cu grafitti-uri albe tip "spot", dinspre Obor o briza calduta te atingea suav direct in freza, cu resturi de praf si gaz de esapament, iar aerul inmiresmat cu duhoarea catorva canale desfundate iti crea o placuta senzatie de film prost. Orice obisnuit al locurilor ar spune ca nu putea fi decat o zi normala pe acest traseu...recunosc...normalitatea este, sau mai bine zis devine, ceea ce te inconjoara zii de zi...deci pana aici totul normal...universul atat de firesc al Caii Mosilor mi-a fost insa brusc distorsionat de o armata de ustensile de facut sapaturi, ridicari, cimentari, perforari si alte "ari", care mai de care mai ciudate. Aceste minuni alte tehnicii de acum vreo 30 de ani erau pazite de cativa cerberi fiorosi, adevarati atleti din epopeile homeriene, oameni in salopete, out-fit-uri care ii faceau sa para luptatori de wrestling profesionist, eventual descalificati pentru comportament nesportiv. Erau de fapt muncitorii unei firme de constructii care faceau o pauza....La o privire mai atenta am observat ca strada, inainte delimitata in linie aproximativ dreapta de borduri, avea acum zimti. Mai mari, mai mici, insa toti in forma de spic, perfect aliniati oblic pe axul soselei. M-am apropiat sfios de paznicii comorilor si , incercand sa nu le rapesc prea mult din plictiseala evidenta pe care fetele lor transpirate o exprima, am intrebat ce kabale reprezinta aceste forme "Nazca" gravate in sosea....Am primit o privire trista, contrariata si rece, de otel calit in aburi de saniuta, care spunea : "haa???"....si am simtit nevoia sa reformulez cat mai simplu :"ce se face aici?" - "aaaaaaa....parcari!" m-am linistit. In sfarsit cineva se gandea la tristetea masinilor abandonate pe trotuare din lipsa de spatiu si chiar facea ceva pentru ele - PARCARI. Uuuuaauuu, ce cuvand magic! parca totul inflorise in jur....ciripelele pasareau duios,undeva in inaltul cerului, cautand probabil o masina pe care sa o "tuneze" cu grafitti-uri albe tip "spot", dinspre Obor o briza calduta te atingea suav direct in freza, cu resturi de praf si gaz de esapament, iar aerul inmiresmat cu duhoarea catorva canale desfundate iti crea o placuta senzatie de film prost...totul revenise la normal si mai mult decat atat, viitorul suna roz. STOP. mai bine mov (e o culoare mai putin antipatica decat rozul, nu crezi? si in plus, e tot un fel de lila, iar lila-ul e la moda.....). Si am inceput sa urmaresc parcarile....profanul de mine, le-am jignit cand le consideram zimti in trotuar...sa-mi fie rusine....erau frumoase, unele mai mari, asa cam de doua masini, iar altele mici, de o masina, un fel de garsoniere confort III pentru studenti si nefamilisti....dragut...si atunci m-a lovit...din trei in trei, micile garsoniere sufereau de blocaj intral. Chiar in mijlocul lor se ridicau semete simboluri falice sub forma de stalpi de electricitate. M-am uitat urat la oamenii in salopeta. Cum sa faci asa ceva unei parcari? Cum sa infigi chiar in mijlocul intrarii ditamai stalpii de beton? Pai ce rost mai are parcarea? Aaaaa...e un fel de teaser - "Uite, aici putea fi parcata masina ta. Ceasu' rau, pisica 13....de data asta ai ghinion. Aceasta parcare este doar de reclama."...si nu m-am abtinut si i-am intrebat din nou pe salopeti, de data asta cu lectia invatata, in cuvinte simple, de ce....mi-au raspuns ca pe bugetul de anul trecut s-au facut stalpii, pe bugetul de anul asta se sparge strada si se pun borduri, iar pe bugetul de la anul....daca da domnu' sa fie un an bogat cu bani din ue (nu a specificat care domnu') se vor scoate stalpii din parcari si se vor replanta bordurile si alti stalpi, mai frumosi si mai europeni.
Am plecat cu o dorinta intensa de a-mi baga picioru'. In ciripelele care pasareau, in briza Oborului si in damful canalelor. Chiar nu au inteles ca normalitatea e alta? Timpul lor a trecut, de acum avem santiere si parcari si stalpi si borduri. Ne ajunge. Pe bugetul de anul viitor.....Bagpicioru'!

intre lapte si praf

2007-05-28T14:35:00.000+03:00

Ultima gaselnita in materie de sporturi nationale, dupa fotbal si politica, a devenit bagarea de picior. Toata lumea isi baga piciorul, unii mai adanc, altii doar ca sa fie "trandy". In orice caz, precum efectul incalzirii globale (sau, ma rog, a razelor de luna asupra cizmelor de guma si asupra menstrelor la rate), efectul bagarii de picior se respira constant si sufocant de la primele ore ale diminetii si pana la primele ore ale diminetii viitoare. Si ce daca? (zice gafaind "jmenaru" de la colt de bloc sau "jmenaru" transpirat de prea mult somn in parlament). Pai e...e grele si e multe...ca cum ar fi imbecilizarea generala cu paine ( a se citi mici si bere) si circ ( a se citi show-uri politice), sau agresarea vizuala si olfactiva cu munti de gunoaie lasate pe maidanele oraselor noastre devenite europene, sau lalaielile crispate (a se citi manele) care tasnesc din tot felul de alambicuri de rasnitat zgomot, scoase in fata blocului pentru a completa imaginea unui gratar direct pe trotuar, cu fumul imbacsit ridicandu-se la vecinii amarati de la etaj - "le aratam noi lor ca ne merge mai bine....sa moara dusmanii ca sa mananca si gura noastra un salam", sau ghioceii de asfalt care apar exact atunci cand o intersectie functioneaza perfect, pentru a ajuta la "fluidizarea traficului" si se ofilesc pana la disparitie atunci cand ambuteiajele sufoca pana la disperare soferii grabiti spre locul de munca. Ar mai fi si minunatele parcuri la intrarea carora troneaza mari semne cu patrupede taiate de linii rosii, parcuri in care, daca ai curajul sa te aventurezi, e aproape un miracol daca nu calci in vreun noroc.In rest, dreptatea e dreapta, justitia e justa, copiii se joaca, adultii se joaca, iar batranii asteapta pensia, cu speranta aproape sadica de a nu repauza , reusind astfel sa mai fenteze cel putin inca o luna statul si sistemul de pensii. Motive enough?Pai eu cred ca da....asa ca am hotarat ca in acelasi "trend", dar cu o cu totul alta atitudine, sa imi blog si eu picioru'.