statu'n palme doare'n cot

Acu’ vreo cateva zile, privind circul macabru al politicii de mahala din frumoasa noastra tarisoara, mi-a venit in cap titlul asta dement, adaptare dupa personajul fantastic din povestile romanesti “ Statu’- palma- barba- cot”. Respectivu’ personaj era, din cate imi aduc aminte din putinele basme lecturate obligatoriu in clasele primare, un omulet suparat, suferind de nanism hipofizar, care avea proprietatea de a avea toane, ajutand eroul sau eroii doar daca avea chef muschiu’ lui sau daca il momea cineva cu ceva bun. Nu tin minte sa fi fost un personaj bun sau rau in sensurile exclusiviste ale cuvintelor, insa avea ceva puteri mosu’ si era var bun cu „Buricu’ pamantului”.
Acum, tinand cont ca basmele populare pleaca de la un sambure de adevar (chiar daca acesta exista doar in imaginatia autorului popular anonim), iar istoria se repeta, constat zilnic privind, citind si ascultand stirile politice, cu voma pregatita de revarsare, ca in zilele noastre toashu’ Statu’ este tot un fel de pitic nervos care te ajuta doar daca vrea mushchiu’ lui sau daca il fentezi cumva, il doare’n cot constant de cetateanu’ cotizant, basca faptul ca e var bun cu „Guzganu’ rozaliu” care e tot un fel de „Buricu’ pamantului” al zilelor noastre. In rest, moshu’ are ceva puteri, insa nu pot sa spun daca este un personaj bun sau rau in sensul exclusivist al cuvintelor….bagpicioru’!