Si incep invers.
Rece, de iti ingheata picioarele cand iti vine sa ti le bagi – ma mananca sa citesc ziarele de azi si ce gasesc?
Saptamana financiara ma informeaza ca sunt un biet tzoparlan, in marea masa a tzoparlanilor mioritici, care, biet imbecil, ma bucuram la gandul ca primesc civilizat remuneratia muncii mele pe card.
Cunoscutul ziar de informare/educare financiara zice asa „Romania este una dintre putinele tari unde bancarizarea populatiei a inceput obligatoriu si pare sa continue pe acelasi model. La mijlocul anilor ’90, bancile au lansat cardurile, un produs care a devenit coloana vertebrala a relatiei dintre banca si client. …..Pe langa taxa de emitere, clientii platesc comisioane pentru retragerea de numerar, operatiunea la care populatia apeleaza cel mai frecvent……Ultima tendinta in domeniul bancar este de a forta clientii care au primit carduri de salarii sa cumpere si conturi curente….. Marea inventie a bancilor a fost comisionul de mentenanta, o taxa perceputa lunar pentru ca acest cont sa functioneze. …. avand in vedere ca toti detinatorii de carduri de debit au devenit titulari de conturi curente, acestia au primit dintr-o data o nota de plata mai mare. In prezent, contul curent costa pe an in jur de 20 lei pe fiecare client, in timp ce cardul de debit are un cost de intretinere de numai 7 lei.” Am incheiat citatu’. Si am inceput sa imi amintesc ca la un moment dat am vrut sa imi deschid un card de credit, la o banca respectabila, nu spui care. Mi-a fost prezentata oferta si mi s-a recomadat sa solicit eliberarea cardului inainte de verificarea actelor pentru credit, din motive de rapiditate. Ca o oaie seaca, am facut ce m-a sfatuit consilierul financiar din banca respectabila, iar nu spui care. M-am trezit dupa vreo saptamana cu un card de debit, cu un cont curent aferent si cu refuzul pentru linia de credit. Am zis, whattafak, las’ ca o fi bun odata si odata un card la o banca respectabila, nu spui care….nu l-am folosit niciodata, insa in fiecare luna primeam o fitzuica in care ma anunta ca nu am nici un leu chior pe respectivul card. Dupa vreo jumatate de an si ceva am primit o instiintare, cum ca am o datorie, destul de consistenta, pen’ ca nu am platit comisioanele de administrare. Administrare de ce? Ca nu am facut nici o operatiune….cardul rugineste intr-un sertar…dar se pare ca domnii si domnitele berediste administreaza de zor…bravo! Macar cineva munceste in tara asta! Bagpicioru’!
Nu ma satur si cu un masochism greu de imaginat deschid Curentul….si se face un curent….si aici tot povesti despre carduri, da’ de data asta carduri jmekere de transport in comun, carduri pentru care tre’ sa oferi institutiei emitente tot felu’ de date cu caratecter personal, da’ care se incapataneaza sa faca greva si sa nu functioneze : „Proiectul de introducere a sistemului unic de taxare a costat 12 milioane de euro si pana acum s-a demonstrat ca este o pierdere exagerat de mare de timp, nervi si de hartie. Da, hartie, desi se vorbeste de avantajele cardului fata de vechile bilete si abonamente din acest punct de vedere. Dupa cum spuneam, validatoarele nu functioneaza decat in proportie de 2% si desi ai abonament valabil esti obligat sa il validezi "la fiecare urcare in vehicul", asa cum anunta mijloacele de informare amplasate in interiorul acestora…… Prin conditiile pe care RATB le pune la vanzarea unui card de calatorie, practic obliga cumparatorul la divulgarea de date cu caracter privat, ceea ce este ilegal. in opinia unor beneficiari, nu exista nicio justificare pentru folosirea datelor personale, pentru orice fel de statistici ar dori RATB sa faca. Orice card poate avea un cod de identificare ce ar putea fi suficient pentru monitorizarea transportului in comun si de aceea acesta nu trebuie asociat cu cineva anume, pentru a putea fi folosit pentru statisticile RATB.”….ehhh…zicea un tigan batran la televizor odata „nu e prost al’ de cere, e fraier al’ de plateste!”….si ma gandesc (un sport la care nu detin recorduri exceptionale, dar pe care il fac din obisnuinta si cu regularitate) la o alta stire auzita de dimineata la radio – conducerea aceleiasi institutii a gasit ca e absurd sa investeasca in modernizarea mijloacelor de transport in comun cu aer conditionat, pe motiv ca acest aer, atat de scump, se pierde odata cu deschiderea usilor, pen’ ca sunt prea multe statii, dar si pentru ca sunt prea multi calatori care il respira. Pe bune, fara shto, astea erau motivele….Si sa nu iti bagi picioru’???
Si acum una calda, in care picioru’ se baga duios, in semn de „sincere felicitari”:
„Articolul din New York Times: Cristian Mungiu a readus cinematografia romaneasca in atentia presei internationale. Filmul lui Mungiu, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", dar si pelicula regizata de Cristian Nemescu, California Dreamin', au tinut prima pagina a mai multor ziare si site-uri de stiri importante.
Concluzia o trage ziarul New York Times: "The message from the Cannes Film Festival juries was clear: Romania rules." Adevarul…adevarul e ca se poate….
Rece, de iti ingheata picioarele cand iti vine sa ti le bagi – ma mananca sa citesc ziarele de azi si ce gasesc?
Saptamana financiara ma informeaza ca sunt un biet tzoparlan, in marea masa a tzoparlanilor mioritici, care, biet imbecil, ma bucuram la gandul ca primesc civilizat remuneratia muncii mele pe card.
Cunoscutul ziar de informare/educare financiara zice asa „Romania este una dintre putinele tari unde bancarizarea populatiei a inceput obligatoriu si pare sa continue pe acelasi model. La mijlocul anilor ’90, bancile au lansat cardurile, un produs care a devenit coloana vertebrala a relatiei dintre banca si client. …..Pe langa taxa de emitere, clientii platesc comisioane pentru retragerea de numerar, operatiunea la care populatia apeleaza cel mai frecvent……Ultima tendinta in domeniul bancar este de a forta clientii care au primit carduri de salarii sa cumpere si conturi curente….. Marea inventie a bancilor a fost comisionul de mentenanta, o taxa perceputa lunar pentru ca acest cont sa functioneze. …. avand in vedere ca toti detinatorii de carduri de debit au devenit titulari de conturi curente, acestia au primit dintr-o data o nota de plata mai mare. In prezent, contul curent costa pe an in jur de 20 lei pe fiecare client, in timp ce cardul de debit are un cost de intretinere de numai 7 lei.” Am incheiat citatu’. Si am inceput sa imi amintesc ca la un moment dat am vrut sa imi deschid un card de credit, la o banca respectabila, nu spui care. Mi-a fost prezentata oferta si mi s-a recomadat sa solicit eliberarea cardului inainte de verificarea actelor pentru credit, din motive de rapiditate. Ca o oaie seaca, am facut ce m-a sfatuit consilierul financiar din banca respectabila, iar nu spui care. M-am trezit dupa vreo saptamana cu un card de debit, cu un cont curent aferent si cu refuzul pentru linia de credit. Am zis, whattafak, las’ ca o fi bun odata si odata un card la o banca respectabila, nu spui care….nu l-am folosit niciodata, insa in fiecare luna primeam o fitzuica in care ma anunta ca nu am nici un leu chior pe respectivul card. Dupa vreo jumatate de an si ceva am primit o instiintare, cum ca am o datorie, destul de consistenta, pen’ ca nu am platit comisioanele de administrare. Administrare de ce? Ca nu am facut nici o operatiune….cardul rugineste intr-un sertar…dar se pare ca domnii si domnitele berediste administreaza de zor…bravo! Macar cineva munceste in tara asta! Bagpicioru’!
Nu ma satur si cu un masochism greu de imaginat deschid Curentul….si se face un curent….si aici tot povesti despre carduri, da’ de data asta carduri jmekere de transport in comun, carduri pentru care tre’ sa oferi institutiei emitente tot felu’ de date cu caratecter personal, da’ care se incapataneaza sa faca greva si sa nu functioneze : „Proiectul de introducere a sistemului unic de taxare a costat 12 milioane de euro si pana acum s-a demonstrat ca este o pierdere exagerat de mare de timp, nervi si de hartie. Da, hartie, desi se vorbeste de avantajele cardului fata de vechile bilete si abonamente din acest punct de vedere. Dupa cum spuneam, validatoarele nu functioneaza decat in proportie de 2% si desi ai abonament valabil esti obligat sa il validezi "la fiecare urcare in vehicul", asa cum anunta mijloacele de informare amplasate in interiorul acestora…… Prin conditiile pe care RATB le pune la vanzarea unui card de calatorie, practic obliga cumparatorul la divulgarea de date cu caracter privat, ceea ce este ilegal. in opinia unor beneficiari, nu exista nicio justificare pentru folosirea datelor personale, pentru orice fel de statistici ar dori RATB sa faca. Orice card poate avea un cod de identificare ce ar putea fi suficient pentru monitorizarea transportului in comun si de aceea acesta nu trebuie asociat cu cineva anume, pentru a putea fi folosit pentru statisticile RATB.”….ehhh…zicea un tigan batran la televizor odata „nu e prost al’ de cere, e fraier al’ de plateste!”….si ma gandesc (un sport la care nu detin recorduri exceptionale, dar pe care il fac din obisnuinta si cu regularitate) la o alta stire auzita de dimineata la radio – conducerea aceleiasi institutii a gasit ca e absurd sa investeasca in modernizarea mijloacelor de transport in comun cu aer conditionat, pe motiv ca acest aer, atat de scump, se pierde odata cu deschiderea usilor, pen’ ca sunt prea multe statii, dar si pentru ca sunt prea multi calatori care il respira. Pe bune, fara shto, astea erau motivele….Si sa nu iti bagi picioru’???
Si acum una calda, in care picioru’ se baga duios, in semn de „sincere felicitari”:
„Articolul din New York Times: Cristian Mungiu a readus cinematografia romaneasca in atentia presei internationale. Filmul lui Mungiu, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", dar si pelicula regizata de Cristian Nemescu, California Dreamin', au tinut prima pagina a mai multor ziare si site-uri de stiri importante.
Concluzia o trage ziarul New York Times: "The message from the Cannes Film Festival juries was clear: Romania rules." Adevarul…adevarul e ca se poate….
0 comments:
Trimiteţi un comentariu